Unde si ce mancam in Londra

Un oras atat de popular si populat cum este Londra trebuia sa exceleze si in ceea ce priveste domeniul gastronomic. Traditia culinara a fost accelerata de valul de imigranti care s-au instalat aici in urma cu mai bine de 20 de ani, fenomen la care s-a adaugat si preferinta tot mai accentuata a tinerilor de a lua masa in oras, contribuind la dezvoltarea de noi si noi restaurante sau pub-uri. 

Strazile gri adesea curatate de ploi s-au inviorat o data cu aparitia restaurantelor extravagante sau retro, iar numele deja celebrilor Gordon Ramsay si Jamie Oliver au contribuit si mai mult la reputatia gastronomica londoneza. Cu o oferta de peste 6.000 de locatii in care se servesc preparate specifice din peste 70 de tari, si din care 45 se mandresc cu calificativul excelentei, Michelin, Londra nu putea sa dea gres in aceasta privinta. 

Cum englezii pun mare pret pe eticheta, orice turist ar trebui sa se familiarizeze cu intervalele orare in care se servesc mesele principale ale zilei: micul dejun intre 7 si 9 dimineata, pranzul intre 12 si 13.30 si cina, ca masa principala, intre 18.30 si 20.00. Bineinteles, nu lipseste nici traditionalul ceai britanic, savurat de regula intre 17.30 si 18.30. 

In orice restaurant cu specific englezesc, felurile de baza sunt aceleasi. Micul dejun este alcatuit din doua oua ochiuri, un carnat mic, o felie de sunca, ciuperci si fasole scazuta, toate servite pe acelasi platou, impreuna cu paine rumenita si o cana de cafea. Totusi, alte oferte care includ meniuri cu pui, friptura si ciabatta cu ceapa sau senvisuri din cele mai diverse sunt si ele disponibile. In medie, un mic dejun in formula de mai sus nu costa mai mult de 6 lire. 

Masa de pranz nu este una dintre cele mai consistente, englezii fiind obisnuiti sa consume asa-numitele „take-away”, produse fast food – senvisuri, chipsuri sau placinte impreuna cu un fruct si o bautura racoritoare. Toate acestea nu depasesc nici ele pragul de 6 lire. 

Ceaiul de la ora sase face deliciul multor turisti care au ocazia sa experimenteze acest placut obicei englezesc in orice bar, pub sau chiar restaurant. Cu o traditie de peste 150 de ani, s-a mentinut pana in zilele noastre datorita obisnuintei locuitorilor de a lua o gustare dupa terminarea programului de munca. Cel mai adesea asortat cu lapte, ceaiul englezesc este intotdeauna insotit de traditionalele briose, fursecuri, checuri, placinte cu lamaie si multe alte produse de patiserie. Un deliciu culinar, care poate costa insa, in functie de varietatea meniului si prestigiul locatiei, de la 20 de lire in sus. 

Cat despre ofertele privind cea mai importanta masa a zilei, candva faimosul meniu alcatuit din carne si doua oua a fost inlocuit, treptat, de cele mai suculente fripturi si cele mai fragede salate de legume. Totusi, foarte multi englezi prefera mai nou curry-ul, orezul si pastele. Un turist sosit la Londra poate sa-si comande chiar si intr-un pub o friptura si o placinta cu rinichi la 9 lire, o friptura de miel la 10 lire, un burger cu branza si bacon si o portie de chipsuri la 6.5 lire, un platou de paste servit cu paine cu usturoi la 8 lire sau un risotto cu ciuperci salbatice la 9 lire. Oricum ar fi, un meniu obisnuit de cina poate costa putin peste 10 lire. 

Bauturile sunt si ele foarte consumate, cafeaua devenind astazi cel putin la fel de populara ca ceaiul. Lor li se adauga vinul, Marea Britanie avand peste 300 de producatori specializati, si bitter-ul, un sortiment mult mai tare, mai dens si mai inchis la culoare decat berea.

Cu toate acestea, preparatele reprezentative pentru bucataria englezeasca sunt, pe langa fripturi, placinta Yorkshire, placinta de varza si placinta cu crema de lamaie, crema de porumb si fructele de mare, care se gasesc din belsug. 

Produsele traditionale pot fi incercate in cele mai diverse locatii, ofertele variind de la vestitele restaurante St. John, Hix Oyster, Acorn House sau St. Moritz, pana la cele cu servicii low cost si la mult mai popularul Little Bay din Farrington, unde fiecare client poate manca atat cat pofteste si plateste atat cat considera ca se merita.