Palatul Topkapi

Dintre miile de obiective turistice care impanzesc Istanbulul, niciunul nu este mai reprezentativ pentru istoria capitalei fostului Imperiu Otoman decat Palatul Topkapi, emblema traiului somptuos pe care il ducea Maria Sa, sultanul, intre acesti pereti, inconjurat de sute de femei, invesmantat in cele mai scumpe stofe si incarcat cu cele mai stralucitoare bijuterii. Pana acum doua secole, oricare strain ar fi pasit dincolo de portile Topkapi, se temea pentru viata sa. Astazi, turistii sunt mai mult decat incantati sa poata intra in acest palat. Aceasta experienta unica nu trebuie ratata.

Constructia dateaza din anul 1453, un moment de cumpana al istoriei, cand Constantinopolul a fost cucerit de otomanii condusi de Mahomed al II-lea. Pentru a marca acea data istorica, si a lasa lumii intregi o mostenire care sa indice puterea si slava imperiului aflat in ascensiune, sultanul a ordonat construirea unui palat.

Au fost necesari doar 6 ani pentru ridicarea din temelii a monumentului care acopera aproximativ 700.000 m² si este inconjurat de un zid lung de 1.400 de metri. Dupa Mahomed al II-lea, alti sultani i-au luat locul in resedinta de la Topkapi, pana cand Abdulmecid I a rupt traditia si s-a mutat in palatul Dolmabahce. Cu toate acestea, pana in 1909 acesta a gazduit femeile din haremul sultanului, pentru ca in 1924 sa fie transformat in muzeu.

Topkapi inseamna „poarta cu tunuri”, numele fiind inspirat de poarta cea mare prin care Mahomed al II-lea iesea atunci cand dorea sa se plimbe pe Bosfor cu corabia. Candva un adevarat oras, palatul cuprindea in interiorul curtii bai publice, moschei si o gradina zoologica unde erau aduse animalele exotice pe care sultanul le primea in dar de la alti conducatori. Multe dintre acestea au rezistat pana  in zilele noastre, turistii avand ocazia sa admire Camera tronului, camera in care Maria Sa servea micul dejun, comoara castelului, Sala Armurii, Sala Divan, bucatariile, Poarta fericirii, Pavilionul Sfintei Mantii – unde se odihnesc ramasitele profetului Muhammad, Pavilionul Mecidiye si Pavilionul Bagdad, biserica Hagia Eirene, Turnul Justitie, Muzeul de Arheologie si grajdurile.

Pe vremuri, la Palatul Topkapi traiau in jur de 4 000 de sclavi, militari si functionari, plus 300 de femei din harem, pazite de eunuci. Barbatii nu erau primiti decat in asa-numitul „selamik”, unde se efectuau vizitele si sultanul se consulta cu apropiatii lui.

Tablourile si hainele scumpe, mobilierul deosebit, portelanurile vechi, bijuteriile cu pietre pretioase mari si intens colorate, armele impodobite cu nestemate, armurile si toate celelalte accesorii care astazi doar decoreaza vitrinele muzeului, au servit secole la rand drept instrumente ale unui trai normal pentru tiranii insetati de sange si convinsi ca lumea le sta la picioare.

Restaurat de mai multe ori de-a lungul timpului, Palatul si-a pastrat totusi aspectul specific islamic, fiind decorat cu modele aurii pe o baza predominant albastra incadrata de dantelarii in piatra.

Turistii care ii trec pragul sunt de-a dreptul fascinati de sentimentul de actualitate pe care il creeaza orice colt al palatului, care este foarte bine ingrijit. Numai zona vechiului harem include 300 de camere, un spital, doua moschei, noua bai si o spalatorie. Singurul regret al celor care viziteaza Topkapi este probabil acela ca nu se mai gaseste nicio cadana prin apropiere… Dar chiar si asa, cei 8 euro pe care ii scot din buzunare pe langa taxa de intrare, pentru a avea acces acolo, sunt o investitie buna.

Curiosii pot ajunge foarte usor la renumitul palat din strada Sultanahmet luand fie tramvaiul, fie autobuzul T4 si coborand la statia Sultanahmet. Intrarea se face insa prin strada Bab-I Humayun, iar biletul este de 10 euro. Accesul este permis in intervalul orar 09.00-11.00 de luni pana duminica, exceptie facand ziua de marti, cand muzeul nu are program.

Vizita la Palatul Topkapi face parte din topul celor mai populare activitati puse la dispozitia turistilor dinIstanbul, contactul cu locul si mediul in care au trait marii sultani ai Imperiului fiind cea mai buna modalitate de a intelege mentalitatea, cultura si traditiile turcilor de astazi.